SEGA: Borisov și Radev nu pot demisiona. Sau de ce avioanele nu au marșarier

0
5

În calitate de partid al unui gânditor proeminent, Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți (MDL) s-a gândit cum să scoată statul din criză – cele două pietre ascuțite care nu macină făina împreună să iasă din uz. Altceva să nu fie atins.

Cu alte cuvinte, problemele se rezumă la figura premierului Boiko Borisov și la cea a președintelui Rumen Radev, care trebuie să demisioneze împreună pentru a se remedia situația.

„Războiul dintre instituții este motivul pentru care am ajuns la situația de astăzi, la punctul critic al haosului”, a explicat în fața Parlamentului, într-o bulgară cu accent străin, președintele nominalizat al MDL, Mustafa Karadayi, exprimând în discursul public ideile președintelui onorific al formațiunii, Ahmed Dogan.

Se va vedea că divizarea în Bulgaria e pe linia instituțiilor (Guvern – Președinție) și nu e vorba de o divizare a societății. Prin urmare, și protestatarii ar trebui să fie angajați ai celor două instituții și să își scoată ochii nu pentru altceva, ci doar pentru o suprafață mai mare de teren între „Dondukov” 1 și „Dondukov” 2, unde sunt sediile celor două instituții. Evident, lucrurile nu stau așa, deoarece în calitate de „om care împarte porțiile” în Bulgaria, Dogan știe foarte bine de unde vine furia care îi face pe oameni să scandeze pentru demisia lui Borisov și a procurorului general al Bulgariei, Ivan Gheșev, dar nu și pentru cea a lui Radev, pe care îl aplaudă.

Un alt gânditor al tranziției – sociologul Andrei Raichev, care, la fel ca Dogan, se abține să o numească drept infracțională, a propus, într-un interviu la bTV, o soluție similară: Borisov și Radev să numească împreună un om pentru funcția de prim-ministru interimar, cineva în care amândoi au încredere.

Pentru că, potrivit lui Raichev, poate fi observată o „confruntare de care este mai puternic”. Această logică elementară duce la concluzia „prindeți unul – loviți în celălalt”. Scopul său este de a se sacrifica două figuri importante, pentru a obține o victorie de poziție pentru stabilizarea modelului infracțional ce domnește de 30 de
ani din Bulgaria.

Dacă ar fi fost vorba de șah-mat, cei doi gânditori ar fi meritat atenție. Dar, din moment ce scopul protestelor este de a spune guvernanților „Oală spartă!”, jocul este altul și cetățenii au pierdut în mod evident dorința de a participa la acesta.

Cu toate acestea, să vedem în ce măsură cele două idei sunt aplicabile.

În primul rând, Borisov poate demisiona? De ce nu, a făcut-o de două ori? În afară de asta, el însuși le-a sugerat membrilor de partid de la GERB, la conferința de la începutul lunii august, că ia în calcul o astfel de opțiune. Mai târziu, însă, poziția sa s-a consolidat până la punctul de a le interzice membrilor partidului său să vorbească despre așa ceva. Ce s-a întâmplat cu el?

Spre deosebire de demisiile sale anterioare, întrebarea nu se pune acum de a trece în opoziție și a-și continua cariera politică în rotația obișnuită a puterii pentru toate sistemele multipartid. Nemulțumiții în ceea ce-l privește nu se definesc ca susținători ai vreunui partid, ci sub steagul național caută să se răzbune împotriva mafiocrației, prin restabilirea statului de drept, adică a statalității.

Aflat în fața unei alegeri – la putere sau în închisoare – Borisov pur și simplu nu poate demisiona. Mai mult, nu este vorba doar despre el, ci despre o întreagă castă pe care o reprezintă și care, fără protecția autorităților, ar vedea sperietoarea închisorii.

Comanda acesteia către Borisov este: Nici un pas înapoi – închisoarea este în spatele nostru. El salută și execută, pentru că așa este învățat. Cum se pune problema în cazul lui Radev?

Ca pilot, a fost învățat că avionul nu are marșarier. Tracțiunea inversă îi servește pentru încetinire, dar nu și pentru un zbor înapoi. Și pe sol trebuie să fie tras de un remorcher pentru a se deplasa în sens invers. Protestele slabe pentru demisia sa arată ce mare greșeală a fost făcută în „triunghiul puterii” Borisov-Gheșev-Dogan (Peevski), crezând că este un „simplu pilot” de care ar putea să-și bată joc ca de un debutant în politică.

Pumnul ridicat în fața Președinției și sloganul „Mafia, afară!” i-a șocat, judecând după urletul propagandistic din mass-media lor, dar ei trebuie să-și dea seama că pentru Radev nu există cale de întoarcere. Prin urmare, nu va demisiona. Motivul nu este legat doar de reflexele sale de pilot și de onoarea militară, ci și pentru că nu e nimic în neregulă în a lua partea cetățenilor care insistă pentru un stat de drept. Până în prezent, nu i-am văzut sertarul
de bani, ca pe cel al lui Borisov.

Poate că gânditorii au altceva în vedere, pentru a scoate statul din impas. Borisov trebuie să plece, fără îndoială, pentru că nu poate sta pentru totdeauna. Atașarea de putere îl va face să fie de o asemănare jalnică cu dictatorul belarus Alexandr Lukașenko.

Dar cum să demisioneze fără consecințe grave pentru el și ai săi?

Ideea unui acord cu Radev s-ar putea strecura aici, astfel încât următorul prim-ministru să nu-i facă zilele amare. Un astfel de exemplu a fost dat în urmă cu 20 de ani în Rusia de Vladimir Putin, pe care președintele Boris Elțîn l-a numit drept succesor al său, dar cu înțelegerea de a-i garanta inviolabilitatea după plecarea de la putere. Și Putin și-a ținut cuvântul.

Doar că spre deosebire de Rusia, președintele bulgar, conform Constituției, are puteri limitate și nu poate oferi astfel de garanții. Și cu greu ar fi de acord. Singura garanție pentru Borisov și ai săi rămâne procurorul-general al Bulgariei, care este el însuși de neatins. Cel mai îngrijorător lucru pentru prim-ministru nu este că protestatarii îi vor demisia, ci că o vor împreună cu demisia procurorului general Ivan Gheșev.

Procurorul general este ultima poziție pe care mafiocrația o va apăra cu toată puterea. Indiferent de schemele pe care le face pentru demisia cuiva în numele supraviețuirii sale, ea nu rostește niciun cuvânt despre demisia lui Gheșev. El și oameni ca el îi sunt necesari mai mult ca oricând, pentru că, pentru prima dată în 30 de ani, există o presiune publică pentru a se pune capăt tranziției criminale. Ceea ce înseamnă sfârșitul domniei lor.

Articol de Svetoslav Terziev

Traducerea: Mirela Petrescu, RADOR

Original Article

Lasă un răspuns