Pulsul normal, care este valoarea ideală. Ce înseamnă dacă ai pulsul mare

0
88

Pulsul arată de câte ori pe minut bate inima noastră și depinde de mai mulți factori. Pulsul mare sau mic nu reprezintă neapărat o problemă cardiacă.

Definiția completă a pulsului este mișcarea fiziologică ritmică de dilatare și de contractare a pereților arterelor, determinată de creșterea volumului de sânge pompat de inimă. Există mai multe zone ale corpului în care putem măsura pulsul, cum ar fi încheieturile mâinilor (pe linia degetului mare) zona gâtului (artera carotidă), axilă, inimă, tâmple (artera temporară). Mai poți măsura și în zona inghinală (artera femurală), fața internă a brațului (artera brahială), pe fața dorsală a piciorului (artera apedioasă) sau în spatele genunchiului (artera poplitee). Nu trebuie să fim medici pentru a ne monitoriza pulsul.

Cum măsurăm frecvența ritmului cardiac

În popor, pulsul mai este cunoscut și sub denumirea de pulsul inimii. Nu trebuie să avem la-ndemână un ceas smart sau alt aparat ce ne poate oferi aceste date, pentru a estima în mod corect ritmul cardiac. Trebuie să punem degetele (arătător și mijlociu) pe una dintre aceste zone și să măsurăm numărul de bătăi pe minut. După ce am identificat artera și simțim pulsațiile, înainte de a începe numărătoarea, trebuie să fim atenți și la ritmicitate (dacă pulsul este ritmic sau aritmic) sau la viteză (ritm alert sau nu).

Valorile pulsului ne pot dezvălui informații importante referitoare la starea noastră de sănătate. De aceea, este recomandat să ne măsurăm periodic ritmul cardiac, conform ehealtromania.

Pulsul crește odată cu nivelul activității fizice, de aceea medicii recomandă măsurarea în stare de repaus. Momentele ideale pentru a afla valoarea corectă sunt în general după odihnă (dimineața) sau la 10 minute după ce am încetat orice activitate fizică, când suntem liniștiți și relaxați.

Pulsul normal

Un puls normal variază foarte mult de la o persoană la alta. Trebuie să ținem cont de vârstă, de activitatea fizică desfășurată, de confortul termic, de greutatea corporală, de medicamentele pe care le luăm, de poziția corpului și chiar de starea emoțională sau nivelul de stres.

Pulsul normal în cazul unui adult sănătos, în stare de repaus, este de 60 – 100 bătăi pe minut. Este normal ca atunci când suntem relaxați să existe o valoare mai scăzută a pulsului.

În cazul nou-născuților, pulsul normal este de 70 – 190 bpm (bătăi pe minut), iar la bebeluși, un puls normal poate ajunge și la 160 de bătăi pe minut. La copii între 1 an și 5 ani, ritmul cardiac normal este de 8 – 120 bpm. La copii de peste 6 ani, pulsul normal presupune valori de 70 – 100 bătăi pe minut. Pentru vârstnici, pulsul normal este mai scăzut și poate ajunge și sub 60 de bătăi pe minut.

Situația se schimbă în cazul sportivilor. Cu cât o persoană are o condiție fizică mai bună, cu atât pulsul în stare de repaus, va fi mai mic. Când vorbim de un atlet sau orice altă persoană cu activitate fizică intensă, pulsul normal presupune 40 – 60 bătăi pe minut. Acest lucru se întâmplă pentru că musculatura inimii este mai bună și nu sunt necesare prea multe bătăi pentru a asigura necesarul de oxigen și un ritm regulat.

Valoarea maximă a pulsului

Odată ce pulsul crește atunci când suntem activi din punct de vedere fizic, acesta poate ajunge și la o valoare maximă când activitatea fizică este intensă. Aceasta se calculează cu ajutorul unei formule acceptată de medici: 220 – vârsta. De exemplu, pentru o persoană care are vârsta de 30 de ani, pulsul maxim este de 190 bpm, conform romedic.

Dacă vreți să faceți sport, este bine să vă monitorizați valoarea pulsului în timpul antrenamentelor pentru a le adapta în funcție de capacitatea de efort. Nivelul de intensitate al activității fizice se grupează pe mai multe categorii. Acestea ar fi activitatea ușoară de întreținere (50 – 60%), activitate ușoară de ardere a grăsimilor (60 – 70%), aerobică (70 – 80%), activitate intensă (80 – 90%) și activitate foarte intensă (90 – 100%).

În funcție de nivelul de intensitate, se calculează limita inferioară a pulsului. Formula este: limita inferioară = limita maximă (220-vârsta) * 0.6.

Aceasta este importantă pentru că trebuie menținută în prima perioadă de antrenament (primele săptămâni). Dacă avem un puls prea mare, reducem intensitatea exercițiilor, iar dacă este un puls prea mic, le creștem dificultatea.

Ce înseamnă să ai un puls mare

Pulsul mare poate indica anumite probleme de sănătate. Atunci când pulsul depășește 100 de bătăi pe minut în stare de repaus, persoana poate suferi de tahicardie, iar dacă ajunge la peste 150 de bătăi pe minut, aceasta ar putea avea tahicardie supraventriculară.

Printre simptomele tahicardiei se numără palpitațiile, stările de amețeală, slăbiciune, lipsa aerului, transpirații reci, greață, durere toraciă sau chiar leșin. Fibrilația ventriculară reprezintă o urgență medicală pentru că aceasta duce la încetarea funcției pompei cardiace, prăbușirea debitului cardiac și a tensiunii arteriale. Aceste fenomene pot duce la moarte subită, potrivit farmaciata.

Excesul alimentar, surplusul de medicamente, anemiile, hipertiroidismul, bolile vasculare sau pulmonare sunt câteva dintre cauzele tahicardiei.

Un puls mare nu reprezintă întotdeauna o problemă. Dacă bem prea multă cafea, alcool sau fumăm, valorile pot crește. Și atunci când suntem deshidratați putem avea un puls mare. De asemenea, emoțiile ne pot influența ritmul cardiac. Frica, stresul, anxietatea, exaltarea, pot conduce la creșterea pulsului, din cauza eliberării în organism a unui surplus de adrenalină.

Aritmia este o problemă ce cuprinde atât pulsul mare, cât și pulsul mic. Aceasta face inima să bată fie prea repede, fie prea încet, determinând astfel ritmul neregulat ale bătăilor inimii.

Mulți cred că pulsul mare înseamnă și un indice ridicat al tensiunii arteriale. De fapt, nu există o corelație între cele două, iar hipertensiunea arterială nu determină neaăarat un ritm cardiac crescut sau invers.

Ce înseamnă pulsul mic

Atunci când avem pulsul mic, de sub 60 de bătăi pe minut, putem suferi de bradicardie. Există și cazuri mai grave, atunci când inima nu mai pompează suficient sânge pentru buna funcționare a organismului. Persoanele cu vârsta de peste 65 de ani sunt mai predispuse la astfel de afecțiuni, din cauza deteriorări sistemului electric al inimii.

Bradicardia mai poate fi datorată și acțiunii unor medicamente cronotrope negative, care are încetinesc frecvența cardiacă, cum ar fi betablocante, digitalice, numeroase antiaritmice, inhibitori calcici.

Bradicardia poate apărea și la persoanele sedentare, obeze, care stau prea mult în picioare, care suferă de diabet zaharat, de tulburări endocrine sau au colesterolul mărit. De asemenea, stresul, fumatul, consumul de alcool sau droguri, pot favoriza apariția acestei afecțiuni.

Printre simptomele specifice bradicardie se numără amețeli, oboseală excesivă, respirație dificilă, palpitații, dureri de cap, amețeli sau grețuri.

Pulsul mic nu indică neapărat o problemă de sănătate, acesta poate înseamna și o activitate fizică intensă, specifică sportivilor sau persoanelor cu un stil de viață activ.

Sursă foto: Shutterstock.com




Sursa aici

Noul sistem de abonare prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acesta pagina și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Lasă un răspuns