Drama ascunsă a reginei muzicii populare. Rușii i-au distrus tot ce avea mai scump. Sfâșietor

0
2

Regina muzici populare românești a renunțat la emoții și a vorbite despre cele mai sfâșietoare episoade din viața ei.

Sofia Vicoveanca a cucerit generații întregi cu vocea și cu carisma sa. Cu toate că este regina muzici populare românești și are o carieră la care mulți poate doar visează, celebra artistă a avut o copilărie extrem de grea, părsărată de abandon și multă durere.

Pe când Soifia Vicoveanca avea doar 2 ani, tatăl ei fost luat prizonier de către sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Și de parcă asta nu ar fi fost suficient, mama ei a vândut-o la sfatul unei prietene.

„Eram atât de săraci, încât n-am nici măcar o fotografie cu mine şi cu mama din acea perioadă. Nu ştiu cum arătam când eram mica. În plus, tata a căzut prizonier la ruşi şi n-am mai aflat nici o veste despre el mulţi ani. Prin sat, oamenii îi spuneau mamei refugiata sau văduva. Toată lumea credea că tatăl meu murise în Rusia!“, a povestit artista, potrivit Viva.ro.

„Am fost vândută, părinţii mei au mai avut 2 băieţi care au murit. O femeie a sfătuit-o pe mama să mă vândă.

Primeam pachete… conserve, biscuiţi, nu ştiam dacă tatăl mai trăieşte. Îmi dădea mama pe zi un cubuleţ de ciocolată. Îl luam şi fugeam şi mă ascundeam, stăteam acolo ore în şir cu limba pe acea bucăţică de ciocolată”, a povestit artista.

Sofia Vicovanca, versuri emoționante pe rețele sociale

Artista a postat pe rețele sociale niște versuri care au ridicat semne de întrebare cu privire la starea sa de sănătate.

„Să nu-mi spuneți mie, că nu-i OM pe lume, care să nu aibă „în adânc ” un OF , o boală…..

Iată, în felul meu, cutez să dau „glas”……

Despre BOALĂ ,

Simt că mă duc , mă prăbușesc,

Caut , dar sprijin – nu găsesc,

Strig : dar cine să-mi răspundă ?

Că-s singură…cin’ să m-audă ?!?

Doamne Bun, m-auzi TU oare ?

TU ştii bine ce mă doare,

Nici un semn…şi-afară plouă,

Nu mă mai gândesc la boală.

În LUME sunt boli domnești,

BOALĂ-I şi când cleveteşti,

Singurătatea şi cu dorul

BOLI care usucă omul….

Jena,frica și urâtul,

Îs mai grele ca pământul ;

Învidia ? urâtă BOALĂ,

Asta şi din morți te școală….

Viclenia, lăcomia,

Mai adaugi trândăvia,

N-au habar ce-i omenia….

C-aşa-i OMUL , specie rară

De NU are-şi face BOALĂ !…”

Original Article

Lasă un răspuns