Arheologii cred că este posibil să fi găsit singurul vibrator roman în mărime naturală cunoscut, descoperit într-un șanț din ceea ce erau cele mai îndepărtate margini nordice ale imperiului, transmite The Guardian.
Dacă nu a fost folosit ca instrument sexual, atunci obiectul vechi de 2.000 de ani ar fi putut fi un pistil în formă de penis, sau ar fi putut fi o trăsătură a unei statui pe care oamenii au atins-o pentru noroc.
Ceea ce cu siguranță nu este este ceea ce a fost catalogat după descoperirea sa la fortul roman Vindolanda din Northumberland în 1992: un instrument de încurajare.
„Trebuie să mărturisesc”, a spus profesorul superior de arheologie de la Newcastle University, Rob Collins, „o parte din mine crede că este de la sine înțeles că este un penis. Nu știu cine a introdus-o în catalog. Poate că era cineva inconfortabil cu asta sau nu credea că romanii vor face astfel de prostii.”
Dacă s-au gândit așa, nu s-ar putea înșela mai mult, având în vedere că reprezentările bi- și tridimensionale ale falilor erau omniprezente în lumea romană, fie în mozaicuri, fresce, decorațiuni de ghivece sau pandantive purtate la gât.
Falusul Vindolanda are 16 cm lungime, dar, spun cercetătorii, era probabil mai mare, deoarece lemnul arheologic este predispus la contracție și deformare.
Acesta a fost examinat de cercetătorii de la Universitatea Newcastle și University College Dublin. Analiza a scos la iveală că este, cel puțin, primul exemplu cunoscut de falus fără trup din lemn recuperat oriunde în lumea romană.
Falusul a fost găsit într-un șanț împreună cu zeci de pantofi și accesorii de îmbrăcăminte, precum și produse de deșeuri artizanale, cum ar fi tăieturi din piele și coarne lucrate – poate unul dintre motivele pentru care a fost văzut ca un instrument de înfrumusețare.
„Ceea ce face ca aceasta să fie o premieră este că nu este un falus mic, în miniatură”, a spus Collins. „Este în mărime naturală. De asemenea, este important pentru că lemnul pur și simplu nu supraviețuiește în mod normal… nu am putut găsi nicio paralelă.”
Dimensiunea și incertitudinea funcției au fost fascinante, a spus el. „Adesea, în arheologie, când găsim un obiect, putem spune pentru ce a fost folosit sau deducem pentru ce a fost folosit. Nu a fost cazul acestui obiect. A trebuit să aruncăm mrejele larg, gândindu-ne la ce ar fi folosită o sculptură în lemn de șase inci și jumătate a unui falus.
„Am avut niște discuții foarte interesante.”
O teorie este că a fost folosit din motive sexuale. Asta ar putea însemna că a fost o jucărie sexuală, deși este nevoie de puțină precauție, a spus Collins.
„Uneori [dildo-urile] nu au fost întotdeauna folosite pentru plăcere… pot fi instrumente de tortură, așa că sunt foarte conștient că folosesc termenul de jucărie sexuală. Sper că pentru asta a fost folosit. Aceasta este cea mai interesantă și intrigantă posibilitate.
„Dacă acesta este cazul, ar fi, după cunoștințele noastre, primul vibrator roman care a fost întâlnit din arheologie. Știm din poezia greacă și romană și din arta greacă și romană că foloseau dildouri. Dar nu am găsit nici un exemplu arheologic care să fie intrigant în sine.
„Dacă este asta și se găsește aici sus, la marginea de nord a imperiului și nu jos, în inima bogată a Italiei romane… este oarecum uluitor.”
Teoria a doua este că obiectul a fost folosit ca pistil, fie în scopuri culinare, fie pentru a măcina ingrediente cosmetice sau medicinale. Dimensiunea sa ar fi făcut-o ușor de utilizat, iar forma ar fi impregnat alimentele sau ingredientele cu proprietăți magice percepute.
