Literatura română a pierdut o voce distinctă odată cu trecerea în neființă a scriitorului Aurel Antonie, la vârsta de 77 de ani. Născut pe 20 octombrie 1947 în comuna Castranova, judeţul Dolj, Antonie a avut un parcurs profesional divers, activând în domeniul economic, dar și ca muncitor necalificat într-o echipă de geologi în Munţii Făgăraş. După 1989, și-a dedicat cariera jurnalismului și literaturii, devenind redactor și redactor-șef la diverse publicații locale din Târgu-Jiu, și director de editură.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990, Aurel Antonie a lăsat în urmă o operă literară valoroasă, printre lucrările sale notabile numărându-se romanele „Scrisoare către animalele mici” (1986), „Cenușa” (2006) și „Castelul” (2012). Talentul său a fost recunoscut de-a lungul anilor cu numeroase premii, inclusiv Premiul pentru proză al Filialei Craiova a USR, Premiul revistei „Luceafărul” (1977), Premiul I la Festivalul naţional de literatură „Tudor Arghezi” (1980), și Premiul revistei „Ramuri” (1987). În 2004, i-a fost conferit Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Cavaler, o recunoaștere a contribuției sale la cultura română.
Comunitatea literară și cititorii săi îl vor păstra în memorie ca pe un scriitor dedicat, ale cărui opere au îmbogățit patrimoniul literar al țării.
