În mănăstiri, salvia era folosită, potrivită opiniilor lui Albert cel Mare, pentru diverse afecțiuni, întrucât planta era considerată ca având virtuți magice.
Băută cu hidromel, salvia este foarte bună împotriva bolilor de ficat.
Mărunțită și aplicată pe rană, planta neutralizează efectul mușcăturilor veninoase și cicatrizează rănile care sângerează.
Un amestec călduț de suc de salvie și vin (în părți egale) calmează tusea și durerile de coaste.
Frunzele zdrobite aplicate pe mucoasele iritate din gură au puterea să le vindece rapid.
Sucul de salvie are proprietatea de a înnegri părul.
