Pacienții secției de pediatrie din Tg-Jiu, ținuți ca la închisoare: ”Ține-ți în pat, că n-or muri câteva zile”

Modul crunt în care sunt tratați pacienții din secția de petriatrie a Spitalului Județean Gorj este de-a dreptul revoltătoar. Totul ne-a fost povestit de către o tănără mămică internată cu copilul în spital.

Micii pacienți dar și aparținătorii sunt nevoiți să stea în minusculele saloane pentru că nu li se permite, de către personalul medical, să iasă decat la singura toaletă dedicată pacienților, pe hol.

Conform mămicii, toată lumea ar fi fost testată pentru Covid, testele fiind negative. Cu toate astea nimeni nu are voie să coboare la magazin sau pur și simplu să ia o gură de aer. De altfel micii pacienți, sunt energetici, jucăuși și greu de ținut într-o mică rezervă sinistră de spital.

Pe bună dreptate, copii și aparținătorii se simt ca la pușcărie, deoarece orice încercare de a ieși din salon se soldează cu țipetele personalului medical care îi trimite înapoi. Și asta pentru o protecție invizibilă, deorece spune mămica, personalul medical umblă din salon în salon cu aceleași mănuși sau lipsă uneori, doar cu uniforma medicală, fără o altă protecție, cu aceeași încălțăminte iar pacienții și aparținătorii folosesc cu toții aceeași toaletă.

”Sunt o mamică internata la spitalul 700 din Tg Jiu pe sectia de pediatrie in urma unor probleme de sanatate ale copilasului meu.

Aici ne-am lovit de un regim strict de izolare, desi toti cei de pe sectie au fost testati pt covid, rezultatele fiind negative.

Nu avem voie sa iesim din saloane, doar sa mergem la unica toaleta pentru pacienti si apartinatori din capatul coridorului, unde inevitabil se intampla sa ne intalnim pe hol sau chiar acolo, la celebrul si singurul loc unde avem voie. Nu avem acces la vreo activitate cu copilasii nostri si suntem sfatuite ferm sa “ii tinem in saloane, in pat,ca n-or muri cateva zile”.

Vorbim despre niste copii de cativa anisori, dornici sa cunoasca, curiosi, cu energie si chef de joaca. Niste copii care desi au in aceasta perioada mici afectiuni si nevoie de ingrijiri medicale si un tratament adecvat, sunt totusi niste oameni in devenire cu personalitate, dorinte si drepturi, cum ar fi cel la libertate spre exemplu, care le este incalcat.

Daca scoatem putin capul pe hol, imediat se urla la noi sa intram imediat in saloanele noastra (care sunt niste rezerve mici in care ai impresia ca inebunesti). Nu avem acces la o gura de aer, pentru ca daca deschidem geamurile, unde sitele sunt complet rupte sau lipsa, nu mai putem sta de tantari si de praful si molozul de pe pervazul exterior iar de iesit in curtea spitalului macar 10 min pe zi pentru a ne aerisi creierele nici nu incape vorba. La geamuri, avem o “folie de protectie” (un celofan mai exact) pentru ca sunt montate niste schele pe una dintre partile spitalului, cel mai probabil urmand niste lucrari de reabilitare, deci nici acolo nu ai un peisaj prea placut sau mai bine zis, nici macar pe geam nu vezi nimic.

Sunt unii pacienti veniti de la zeci sau chiar sute de km, care nu au rude in oras, prin urmare nu pot avea parte de pachete primite. Nu sunt lasati sa coboare la magazinul din incinta spitalului pentru o sticla de apa sau alte nevoi alimentare (pentru ca de cele mai multe ori mancarea de aici e necomestibila din punct de vedere al gustului sau prea putina. Nu poti servi la micul dejun un morcov fiert,un cartof fiert si un mar sau la altul o felie de sunca si una de branza,sa consume un copil plus apartinatorul care trebuie sa manance si el ceva sa traiasca si care culmea, plateste si o taxa de 12 lei pe zi in “regim hotelier”.

Ne simtim efectiv ca la puscarie, fara drepturi si inchisi intr-un salon pe motiv de protectie insa nu are nicio logica din moment ce personalul medical umbla din salon in salon cu aceleasi manusi sau lipsa uneori, doar cu uniforma medicala, fara o alta protectie, cu aceeasi incaltaminte iar noi, pacientii si apartinatorii folosim cu totii aceeasi toaleta. Microbii au toate sansele si posibilitatile sa se imprastie oricum, indiferent de regimul de puscarie pe care ni-l servesc dansele aici.

Habar nu am daca asta e o normalitate dar pentru noi, niste mamici cu niste copii de cativa anisori, nu e normal sa stam inchise complet, sa nu avem acces la o gura de aer, la 10 min de recreatie cu cei mici, la libertate, la a putea merge sa ne achizitionam cele strict necesare traiului aici” este mesajul trimis redacției de către o mămică internată care a dorit să rămână anonimă.