O abordare multidimensională a dezinformării

0
31

Subiect extrem de interesant tratat în publicația ”Vitralii – Lumini și Umbre”, editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii: ”« Fake News»: un nume nou pentru o «armă» veche”, în care, din perspectiva culturii de securitate, este analizată posibilitatea contracarării știrilor false, fenomen considerat urmaș al propagandei și dezinformării, de autorul articolului, col. (r) Liviu Găitan.

Trebuie spus, în primul rând, că în noiembrie 2017, Comisia Europeană a lansat o consultare publică privind știrile false și dezinformarea în mediul on-line. În același timp, Comisia Europeană a înfiinţat un Grup de experți la nivel înalt (HLEG) pe tema știrilor false, ce a inclus reprezentanți ai societății civile, ai platformelor de comunicare socială, ai organelor de presă şi ai mediului jurnalistic şi academic, care a elaborat un raport în care sunt analizate provocările lansate de platformele on-line care publică știri false și conturează, în egală măsură, posibile linii de acțiune la nivel european pentru contracararea acestui fenomen.
Documentul citat cuprinde o serie de recomandări printre care promovarea educației în domeniul mass-media, instituirea unui cod de principii la care să adere platformele online și rețelele de socializare, o mai bună aplicare a principiului autoreglementării și instituirea unei coaliții sectoriale, pentru monitorizarea și revizuirea măsurilor implementate.
Autorul descrie, pe larg, ce înseamnă „fake news”: manipulare, propagandă, dezinformare, ideologie, bani, și chiar oferă un ghid de criterii pentru a recunoaște o știre falsă.
Analiza prezentată în raportul HLEG pornește de la o înțelegere comună a dezinformării ca un fenomen care depășește cu mult termenul „fake news”. Dezinformarea definită în acel raport include toate formele de informații false, inexacte sau înșelătoare concepute, prezentate și promovate pentru a provoca intenționat daune publice sau pentru profit.
Totuși, trebuie precizat că vulnerabilitatea unei persoane devenită țintă a dezinformării depinde chiar de personalitatea acesteia și de situația sa socio-profesională, iar un lucru este cert: educația și cultura de securitate și combaterea dezinformării constituie chestiuni indispensabile în gestionarea unor crize de securitate. Și mai trebuie spus că unul din cei cinci piloni care apar în recomandările HLEG se referă la protejarea diversității și a durabilității ecosistemului european de presă.

„FAKE NEWS”: UN NUME NOU PENTRU O „ARMĂ” VECHE

Motto: „Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din
psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp să le discreditezi prin media,
astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare”
(Noam Chomsky: Cele 10 principii ale manipulării maselor)
Fenomenul ştirilor false a fost folosit din cele mai vechi timpuri pentru a
crea haos şi neîncredere, pentru a submina adversari. Ceea ce diferă în prezent
este tehnologia care aduce cea mai mare schimbare de la inventarea tiparului
încoace. Revoluţia digitală a creat un peisaj nou. Fiecare utilizator de
smartphone a devenit un om mult mai informat, asta e cert, dar nu şi mai bine
informat. Mulţi sunt, de fapt, mult mai bine dezinformaţi. Din două cauze.
Prima, oricine postează orice îi trece prin cap. Savantul italian Umberto Eco
spunea că idiotul satului a căpătat voce în comunitate şi mai este şi ascultat. A
doua, grupuri organizate răspândesc în mod sistematic ştiri false sau parţial
false urmărind diferite scopuri, de cele mai multe ori politice. Pentru cei care au
analizat foarte atent oportunităţile pe care le oferă tehnologia a devenit clar că
posibilităţile de manipulare a oamenilor sunt în acest moment nelimitate.
Organizaţii şi state care vor să influenţeze opţiunile populaţiei dintr-o altă ţară,
pot să o facă. Conceptul „fake news” a devenit o provocare pentru furnizorii de
informaţii corecte din întreaga lume. Mass-media şi reţelele de socializare sunt
invadate de ştiri false furnizate sub masca unor fapte, situaţii sau evenimente
adevărate. Fenomenul a devenit şi în România un urmaş al propagandei şi
dezinformării. Cuvintele cele mai des întâlnite atunci când ne referim la „fake
news” sunt manipulare, propagandă, dezinformare, ideologie, bani.
Manipulare, pentru că se încearcă influenţarea opiniei publice prin
diferite mijloace prin care se impun anumite comportamente; propagandă,
pentru că de multe ori prin ştirile false se încearcă răspândirea unei anumite
doctrine pentru a se câştiga adepţi; dezinformare deoarece, în mod voit, se
induce în eroare opinia publică; ideologie, pentru că se încearcă impunerea unui
anumit sistem de idei sau concepţii, şi bani deoarece „fake news” pot avea și
scopul obţinerii de venituri financiare. Contracararea acestui proces în continuă
dezvoltare se poate face, în primul rând, prin educaţie şi cunoaştere.
Termenul presupune publicarea de informaţii false sub masca unor ştiri
adevărate. Principalele vehicule de propagare a ştirilor false sunt mass-media şi
reţelele de socializare. O analiză a știrilor difuzate în ultimele luni ne indică
existența unui război de tip hibrid, în care știrile false sau exagerările au devenit
una din armele cele mai eficiente. Reuniunea Bilderberg de anul acesta a alocat
o secţiune discutării realităţilor din lumea „post-truth” (post-adevăr). Postadevărul defineşte o perioadă de timp sau o situaţie în care faptele reale devin
mai puţin importante decât ceea ce crede o anumită persoană care reacţionează
emoţional într-un context al nesiguranţei şi neîncrederii. Dan Diaconu, unul
dintre cei mai urmăriți analiști de pe rețelele de socializare românești, afirma
recent: „Post-adevărul este o noţiune mult mai complexă. Este o minciună? Cu
siguranţă da. Este un adevăr? Poate! Din acest aparent joc bizar rezultă
întreaga complexitate şi, în acelaşi timp perversitate a acestui fenomen. Postadevărul nu-i un adevăr şi nu e minciună, e o întrepătrundere a celor două
noţiuni cu un rezultat monstruos. Post-adevărul nu-i chiar o minciună, dar nu
este un adevăr”.

Motivaţiile furnizorilor de ştiri false

Dezbaterea despre metodele prin care putem face faţă acestui model de
gândire – în care ceea ce noi credem sau vrem să credem este mai important
decât faptele obiective – a cuprins şi România. La nivel internaţional,
dezbaterea a fost provocată în contextul votului pentru Brexit din Marea
Britanie şi alegerii lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite ale
Americii. În România s-a manifestat în special în perioada electorală din 2016,
dar şi în timpul protestelor din februarie 2017. De altfel, fenomenul „fake
news” s-a dezvoltat şi propagat cel mai bine în timpul unor evenimente sau
situaţii limită, cu efect important asupra consumatorilor de informaţie.
Site-urile din România care promovează ştiri false pretind că sunt
platforme de ştiri independente, însă le lipseşte transparenţa: nu prezintă detalii
despre autori şi despre redacţie, nu citează surse credibile şi nu oferă informaţii
ce pot fi verificate. Toate, însă, susţin că prezintă adevărul. Mediul online este
locul în care ajung informaţiile despre orice şi oricine, fără ca cineva să verifice
înainte dacă sunt adevărate sau false. Daniel David, profesor universitar doctor
la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, autorul lucrării „Psihologia
poporului român” subliniază în acest sens că „Oamenii cred că există două
etape de gestionare a unei informaţii noi: 1. primeşti informaţia şi o înţelegi; 2.
stabileşti valoarea ei de adevăr. Studiile sugerează însă că lucrurile sunt
diferite: în momentul în care ai înţeles informaţia nouă, consideri în mod
automat că este adevărată. De foarte multe ori, nu se mai ajunge la etapa a
doua şi atunci ajungi să consideri că este adevărat tot ceea ce ai înţeles”.
„Minciuna promovată la nesfârşit devine adevăr”
Informaţiile false influenţează comportamentul chiar şi atunci când
oamenii ştiu că sunt false. Același autor sustine că minciuna are în mod automat
şi inconştient un efect asupra comportamentului. Acesta este şi motivul pentru
care sunt propagate ştirile false: „furnizorii” ştiu că la un moment dat vor avea
efect. De aici, şi maxima: „dacă spui o minciună îndeajuns de mult, ea devine
adevăr”. Daniel David recomandă ca, aşa cum nu ne expunem la radiaţii sau la
alimente alterate, ar trebui să evităm expunerea la informaţii false.
O clasificare a categoriilor de site-uri care postează conținut ce trebuie
evitat le-ar include pe cele care promovează:
– ştiri false (cu informaţii inventate);
– ştiri care induc în eroare – pornesc de la fapte, însă sunt scoase din
context și primează caracterul de senzațional;
– ştiri partizane – interpretări ale unor date reale, care sunt manipulate
pentru a corespunde unei agende;
– ştiri-momeală (clickbait) – titluri şocante/senzaţionaliste ce îndeamnă
cititorul să le acceseze dar care, de regulă, nu includ informaţii de natură să
susțină promisiunile din titlu.
Mediul în care astfel de știri sunt răspândite cel mai frecvent și facil este
constituit de rețelele de socializare, în special platforma Facebook, informațiile
fiind distribuite indiferent de sursa de proveniență.
Cum se realizează propagarea știrilor false virale
– apelul la surse citate sub protecția anonimatului sau trimiteri la site-uri
obscure;
– utilizarea de titluri șocante/bombastice și a unui stil evaziv de relatare;
– neprecizarea sursei primare a informației sau, în cazul în care aceasta
este menționată, distorsionarea unor elemente (de exemplu, nu este citat numele
autorului articolului, ci sunt invocati „jurnaliștii” respectivei surse de presă;
– utilizarea de pseudonime;
– lipsa unui punct de vedere (reacții), fie oficial, fie al părților implicate;
– pentru a da credibilitate, se pornește de la menționarea unui eveniment
real (de exemplu: demonstrație, ședință parlamentară etc.) și se introduc
informații false despre desfășurare, participanți, conținut;
– readucerea în atenție a unor date vechi, chiar dacă sunt reale, și
scoaterea acestora din context;
– utilizarea de elemente multimedia (foto, video) fără precizarea datei
sau locului în care au fost realizate.
Mini ghid de criterii pentru a recunoaște o știre falsă
• Comparaţi felul în care mai multe surse transmit aceeaşi ştire: vă va
ajuta la stabilirea procentului de adevăr. Informaţiile provenite dintr-o
singură sursă nu sunt suficiente pentru a trage concluzii. De exemplu,
încercaţi să priviţi mai multe posturi TV de ştiri, chiar şi atunci când nu
sunteţi de acord cu susţinerea politică pe care acestea o manifestă. Vă va fi
mai uşor să decideţi prin raţionamente proprii ce fel de „adevăr” doriţi să
abordaţi. Când accesaţi un articol publicat în reţelele sociale încercaţi să vă
convingeţi că are o bază reală înainte de a-l transmite mai departe. Vă faceţi
un bine dvs. pentru că nu vă va atrage nimeni atenţia asupra greşelii făcute,
dar şi celor din jur, care vor primi o informaţie corectă;
• Evitați sursele mass-media care oferă informaţii false: când se întâmplă să
vezi o ştire falsă, schimbă postul. Faptul că ştii că este vorba despre o ştire
falsă îţi dă iluzia că ai putea s-o controlezi. Greşit, ea te controlează pe tine;
• Încercați diversificarea „meniului”: să trecem dincolo de digital, să
urmărim și mass-media tradiționale, oricât de mult și-ar fi pierdut acestea
credibilitatea, să dăm atenție și punctelor de vedere cu care nu suntem de
acord, chiar să căutăm astfel de informații și puncte de vedere;
• Acceptaţi faptul că nu tot ce se transmite şi pare adevărat este adevărat
100%: încercaţi să trageţi concluzii doar atunci când aveţi certitudinea că
informaţiile primite sunt reale şi se pot regăsi pe mai multe canale de
comunicare. Probabil că aţi întâlnit persoane care au încredere absolută în
tot ceea ce transmite un anumit post de televiziune sau un anumit jurnalist.
Nu este suficient astăzi. Câteodată poţi fi păcălit de tonalitatea folosită de
cineva, de mimică, de emoţia transmisă, dar fără a cunoaşte tehnici de
manipulare pe care aceştia le studiază aprofundat poţi fi păcălit foarte uşor;
• Evaluați sursele citate în material ;
• Verificați data la care se face referire în material;
• Procedați la coroborarea informațiilor;
• Nu vă lăsaţi seduși de simplitate sau complexitate duse la extrem;
• Alegeţi să postaţi pe reţelele sociale adevărul, asigurându-vă că acesta
nu este trunchiat;
• Depășiti propriile prejudecăți ;
• Citiţi cărţi ce abordează diverse subiecte: acestea deschid orizonturi noi
prin prisma cărora gândirea noastră nu mai poate fi manipulată;
• Îndrăzniţi să folosiţi raţionamentul personal: nu vă lăsaţi conduşi doar de
emoţii, de intuiţie. Abordaţi o gândire analitică, argumentativă. Încercaţi să
analizaţi informaţiile prin propriile filtre. Aveţi dreptul de a avea opinii
diferite de ale celorlalţi.
Concluzie

Devine evident că societatea noastră democratică nu a fost pregătită să
se apere în faţa acestui tip de ameninţare care ţine de sfera războiului hibrid.
Orice avans tehnologic a avut potenţial benefic şi potenţial distructiv. A depins
de modul în care societatea a înţeles să folosească noile tehnologii. De data
aceasta, ştirile false şi manipularea în masă vor fi extrem de greu de controlat.
Așadar, mare atenție la ce citiți pe internet, la ce auziți și ce repetați.

Colonel (r) Liviu Găitan

Sursa: ITRALII – LUMINI ŞI UMBRE, an IX, nr. 36, septembrie – noiembrie 2018




Articolul complet aici

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns