Cum au reușit două femei simple să schimbe radical soarta cruntă a unei familii cu șase copii. „Am plâns trei zile“

0
178

Soarta unei familii sărmane cu şase copii din municipiul Târgu Jiu a fost schimbată radical de două femei simple. Cele şase suflete trăiau până în urmă câteva luni într-o cocioabă, fără curent electric şi utilităţi, și în condiții îngrozitoare.

Cristina Lia, vânzătoare, şi Nicoleta Iftode, femeie de afaceri, au reuşit, cu ajutorul unor voluntari, să modernizeze locuința, să construiască o baie şi o bucătărie dotate cu apă curente, boiler pentru apă caldă, maşină de spălat şi frigider. De asemenea, camera în care trăiesc cele opt persoane a fost modernizată şi mobilată.

„Am aşteptat să ne intre salariile şi am început“

Cristina Lia povestește că a fost de-a dreptul șocată atunci când a văzut cum trăiește familia Dima: „M-au şocat lipsurile. Aveau doar o oală cu cinci plicuri de ceai. Asta era toată «mâncarea» lor. Nu am găsit în casă decât nişte cartofi degeraţi. Nicio felie de pâine. M-a impresionat totul. Condiţiile care erau în cameră. Erau opt iepuri în cameră, pisici şi totul era adunat într-o singură încăpere“.

Primul lucru pe care au vrut să-l facă a fost o sobă, pentru că era în toiul iernii: „Ne-am axat pe sobă. Am început să facem chetă. A fost dificil, pentru că cei care au spus că ne ajută nu ne-au mai ajutat. A fost şi ambiţia noastră. Am scos cardurile noastre, am aşteptat să ne intre salariile şi am început. Ne-am grăbit cu soba pentru că era şi foarte frig. Apoi am constatat că avem o problemă la acoperiş, pentru că fusese afectat de un incendiu. Am strigat după ajutor pe Facebook. Ne-am trezit cu trei oameni care coboară dintr-o maşină şi că ne întreabă ce pot să facă. Ne-am rugat la Dumnezeu să ne ajute şi parcă totul le-a aranjat. Fără voluntari nu făceam nimic. Am fost ajutate de cei de la Protecţia Copilului, care au luat copiii pentru o perioadă ca să putem efectua lucrările“, povesteşte Cristina Lia.

Cele două femei s-au ataşat de această familie, astfel încât mica locuinţă a devenit a doua lor casă, iar acestea sunt ca nişte mame pentru cei şase copilaşi.

Părinții au crescut în casele de copii

Părinţii celor şase copii au crescut în centrele de plasament. Mai mult decât atât, mama a crescut într-o unitate specializată, pentru că are o dizabilitate psihică.

Nicoleta Iftode ne povestește că a avut o reacție neobișnuită atunci când a văzut în ce condiții trăiau copilașii. Aceasta i-a luat la ea acasă pentru o perioadă scurtă, iar cei mici au devenit de nerecunoscut: „Lia tot trăgea de mine, să vin să-i văd. Aveam aceeaşi mentalitate pe care o aveam toţi. Le aduc o plasă cu diferite produse şi mi-am făcut datoria. În ziua în care am ajuns la ei, stăteau toţi sub pătură, în pat. M-am gândit că sunt bolnavi. Nu se ridicau din pat. Erau deprimaţi şi parcă aşteptau sfârşitul. Pentru mine a fost un şoc. Trei zile am plâns. Nu găseam soluţii. I-am luat pe copii la mine acasă şi i-am spălat şi am vrut să văd ce reacţie au într-un alt mediu. Au avut reacţii de copiii normali. Mama a venit din sistemul de îngrijire a copilului dinainte de 1989. Soţul munceşte şi este sănătos. Nu primesc vreun ajutor. Tatăl şi-a cumpărat un teren într-un sat ca să-şi facă o locuinţă, dar a fost păcălit, pentru că terenul este în extravilan. Legea spune că dacă beneficiază de un teren de o anumită suprafaţă nu mai poate beneficia de ajutor social“.

De la o sobă, au ajuns să modernizeze toată casa

De la sobă au început să derive restul îmbunătăţirilor la locuință: „Soba s-a făcut prima dată, după care s-a zidit un perete şi a ieşit bucătăria, s-a făcut, apoi, baia, s-a pus tâmplărie PVC, s-a izolat locuinţa, podul a fost închis. Imediat cum am ajuns am schimbat saltelele. Erau ude, pentru că ploua prin casă prin acoperiş şi erau îmbibate cu apă şi cu urină. Am constatat, apoi, după ce le-am schimbat, că saltelele erau din nou ude şi am văzut că apa se infiltra prin acoperiş. Aşa am decis că trebuie să ne ocupăm şi de acoperiş. Am introdus reţea de apă în locuinţă, la baie şi la bucătărie. Am făcut o fosă septică, pentru că nu există reţea de canalizare. Am adus mobilier nou pentru cameră, care a fost renovată, bucătăria şi baia au fost utilată cu tot ce este nevoie“.

În urmă cu puțin timp, cele două femei au venit cu fiii lor şi cu alţi voluntari și au reușit să construiască gardul.

„Fetiţa a avut o evoluţie spectaculoasă“

Unul dintre copii, care suferă de o deficienţă psihică, a evoluat foarte rapid, după ce condiții de trai s-au îmbunătățit.

„Am reuşit ca fetiţa să o încadrăm într-un grad de handicap. Fetiţa a avut o evoluţie spectaculoasă. Când am cunoscut-o avea pampers, se legăna, făcea pe ea, la vârsta de şapte ani, iar acum, în doar două luni putem să discutăm cu ea şi să ne înţelegem, asta pentru că s-au schimbat condiţiile de viaţă. A fost evaluată și avea o dezvoltare specifică unui copil de doi ani. De curând a fost reevaluată și nivelul de dezvoltare a crescut la nivelul unui copil de patru ani cu recuperare“, ne relatează Nicoleta.

Cristina şi Nicoleta nu vor să se oprească aici. Vor să monitorizeze familia și, în special, pe copii: „Scopul nostru nu este să venim, să facem ceva şi să-i dăm uitării. Noi vrem să-i monitorizăm pe termen lung, adică să meargă la şcoală, să înveţe să scrie şi să citească şi să-şi depăşească condiţia, pentru că altfel au şanse ajungă fix cum i-am găsit“.

Distribuie pe:

  • Facebook
  • Twitter
  • LinkedIn
  • Tumblr
  • Pinterest

Sursa aici

Noul sistem de abonare prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acesta pagina și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Lasă un răspuns