Mi-a trebuit timp, timp ca să uit sunetul. Au trecut câteva zile de la cutremurul cel mai mare și încă nu-i pot uita ”cântecul”.
Pe noi toți ne-a surprins cutremurul în locuri diferite, poate chiar inedite: la birou, în pat, în baie, în beci, pe scări, în lift, pe acoperiș, pe schele etc. Fiecare are o altă experiență vi-a-vis de cutremur în funcție de ce a trăit și simțit atunci. Personal m-a surprins într-o clădire cu multe etaje.
Ceea ce m-a șocat realmente a fost sunetul, sunetul pământului urmat de zgomotul produs de clădire, de pereții care trosneau peste tot și mă simțeam ca într-o capcană, fără ieșire. Clădirea impunătoare, construită din mult beton, pe care o credem indestructibilă a început să crape peste tot iar fisurile lăsate în urmă mă copleșesc și acum. Nu mai pot intra în acea clădire fără să simt un sentiment iminent de teamă amestecat cu panică. Până acum nu am intrat, dar numai ideea de a mă reîntoarce acolo mă copleșește. Clădirea v-a trebui expertizată, dar cine știe când îi va veni rândul.
Înainte de fiecare cutremur vin sunetele, foarte ciudate și înfricoșătoare. Cei care locuiesc în zona de munte le aud mai clar și mult mai des decât noi cei din oraș. Noi le-am auzit decât la cutremurele de intensitate mai mare, dar nu le putem uita.
Este incredibil ce trăim de câțiva ani încoace. Primul caz de Covid a fost la Gorj. Ne-am chinuit mult și atunci, cu izolarea, închiși în case, vânați pe străzi, îmbolnăviți, sechele etc. Apoi a venit amenințarea războiului cu panicele de rigoare. A urmat criza economică și frica facturilor, apoi gripa. Cireașa de e tort este acum, cutremure. Deși multe, să-i mulțumim lui Dumnezeu că nu au fost foarte mari, totuși.
Parcă cineva vrea cu tot dinadinsul să ne țină ocupați și preocupați. Frica ne va ține cuminți și nu mai avem cum să ne gândim și la altceva.
În aceste zile gorjenii trăiesc frica. Le este frică să meargă muncă, să locuiască la bloc, să doarmă în propriile case, să facă o baie etc.
Trăim vremuri interesante, cine știe ce ne mai pune la cale viitorul.
