O familie de tineri merge în vizită la nişte prieteni mai în vârstă. Se aşază la masă să mănânce, iar bătrânul îi spune soţiei:
– Luceafărul meu, adu felul întâi.
După ce îl termină, bătrânul zice:
– Frumoasa mea, adu şi felul doi.
La final, bătrânul se adresează drăgăstos soţiei:
– Iubirea mea, adu desertul.
După masă, femeile merg la bucătărie, iar bărbaţii rămân singuri. Tânărul, şocat şi impresionat, îl întreabă pe bătrân:
– Cum de reuşeşti după atâţia ani să-i mai spui cuvinte aşa frumoase?
– Să mor dacă mai mi-aduc aminte cum o cheamă!
