La modul general, hipoacuzia poate apărea în urma existenței unor afecțiuni severe de natură craniofaciale asociate. Deficiența auditivă reprezintă o problemă tot mai des întâlnită în rândul copiilor.
Specialiștii recomandă examinarea funcției auditive a tuturor copiilor. În plus, această procedură nu trebuie amânată sub nicio formă, mai ales în situația în care apar anumiți factori care prevestesc instalarea hipoacuziei la copii.
Îndreaptă-ți atenția asupra câtorva dintre aceștia pentru a avea grijă de copilul tău. Părinții trebuie să sesizeze rapid apariția acestor semne și să se adreseze medicului. În acest fel, afecțiunea micuților poate fi descoperită în fază incipientă și poate fi tratată mai ușor.
Care sunt factorii specifici hipoacuziei?
Așadar, printre factorii care prevestesc apariția hipoacuziei la cei mici, se numără:
- Copilul începe să vorbească mai târziu decât este normal;
- Micuțul face otite recurente;
- Bolile specifice copilăriei, precum pojarul sau meningita, pot favoriza apariția hipoacuziei;
- Copiii au fost asistați de aparate pentru a putea să respire pe o durată mai mare de zece zile post-partum;
- Copiii au fost născuți prematur sau au înregistrat o greutate foarte mică la naștere;
- Micuții întâmpină dificultăți în procesul de învățare și concentrare;
- Din cauza altor boli, copilul a urmat un tratament medicamentos, care i-ar fi putut afecta auzul pe parcursul dezvoltării sale.
De obicei, începem să ne întrebăm dacă copilul nostru ar putea avea deficiențe auditive atunci când observăm că nu reacționează când este strigat, zgomotele din mediul înconjurător nu-i provoacă nicio reacție sau în momentul în care copilul solicită să-i repetați unele întrebări sau fraze.
În altă ordine de idei, este foarte important să nu neglijezi testele specifice pentru depistarea hipoacuziei, în cazul în care apar diverse semne. După ce întreaga procedură e finalizată, specialistul îți va putea spune gradul de hipoacuzie al copilului tău și va putea prescrie schema de tratament potrivită.
În funcție de cât de afectat este auzul micuțului, s-ar putea ca acesta să fie nevoit să poarte aparat auditiv, dar acest lucru rămâne la aprecierea specialistului. Există mai multe tipuri de aparate auditive, cum este cel de aici, cu multiple funcții.
Studiile arată că hipoacuzia de natură congenitală, de exemplu, înregistrează o incidență de 1-2 cazuri raportate la 1000 de nașteri, însă hipoacuzia de natură secundară este înregistrată mai frecvent, otita medie supurată afectând un procent de 10% dintre copiii cu vârste mai mici de 7 ani.
Din păcate, copiii care suferă de hipoacuzie nediagnosticată nu au dezvoltată capacitatea de a învăța să vorbească în mod normal și nu-și pot dezvolta abilitățile cognitive, precum judecata și gândirea necesare pe parcursul procesului de învățare.
Copiii cu probleme de hipoacuzie care sunt diagnosticați tardiv, în jurul vârstei de 2-3 ani, se vor confrunta cu dificultăți de învățare și de vorbire pe tot parcursul vieții. În schimb, diagnosticarea prematură și instituirea precoce a unui tratament în concordanță cu stadiul afecțiunii fac posibilă recuperarea completă a acestor copii înainte ca hipoacuzia să le influențeze capacitățile de comunicare sau de învățare.
sursa foto: shutterstock.com
Articolul complet aici
