În 1863 a decedat poetul revolutionar roman ardelean Andrei Mureşanu.
În 1940 începe intrarea trupelor Germaniei naziste în România în baza “garanţiei” din 30 august, privind noile graniţe. “Misiunea militară” germană ocupă principalele puncte strategice pe Valea Prahovei, în Bucureşti şi pe Prut.
În 2002 Papa Ioan Paul al II-lea şi patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), au semnat în premieră o declaraţie comună care îndeamnă la unitatea creştinilor, acesta fiind primul act încheiat vreodată de un suveran Pontif şi un patriarh ortodox.
Andrei Mureşanu
Andrei Mureşanu s-a nascut pe 16 noiembrie 1816 în Bistriţa într-o familie de ţărani. Tatăl, Teodor, ţinea în arendă o moară de argăsit scoarţă, care abia asigura existenţa familiei relativ numeroase: soţia şi trei copii. Primele cunoştinţe le primeşte de la un bătrân grănicer. În anul 1825 e primit ca elev la Şcoala normală săsească din Bistriţa, iar peste câţiva ani trece la liceul piariştilor, din acelaşi oraş, făcându-se remarcat printre elevii cei mai buni. A studiat filozofia şi teologia la Blaj, a fost profesor la Braşov începând cu 1838.
A fost printre conducătorii revoluţiei din 1848, participând în delegaţia Braşovului la întrunirea de la Blaj din mai 1848. Activitatea poetică a lui Mureșanu nu este deosebit de extinsă, ea are însă toate caracteristicile liricii pașoptiste, alături de particularitățile imprimate de originea transilvăneană a autorului.
Poemul său "Un răsunet", scris la Braşov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), a devenit imn revoluţionar – a fost numit de Nicolae Bălcescu "Marseilleza românilor". Din 1990, el a devenit imnul României.
După revoluţia din 1848, Mureşanu a muncit ca traducător la Sibiu, a publicat în revista "Telegraful Român", operele sale având tentă patriotică şi de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea precară a murit în Braşov în 1863.
Sursa aici
